De ce îmi place mie vara? Pentru că… putem să ieşim în parc la întâlnirile de sharing! (v-aşteptaţi să spun că îmi place să merg la mare, nu-i aşa?)
Ne-am întâlnit miercuri, 26 mai 2010, cu ASER, AEGEE, LASFA, BEST, SiSC şi TeamWork în parcul Politehnica, pentru o nouă conversaţie. Am deschis discuţia înainte de întâlnire printr-un chestionar în care îi întrebam pe membrii comunităţii cum evaluează percepţia publicului ţintă asupra organizaţiei lor; ce instrumente folosesc pentru asta?; ce se întâmplă cu rezultatele evaluării?
Aşa că am început de la răspunsurile lor şi mai ales de la întrebările pe care le aveam cu toţii despre subiect. La întrebarea “care este publicul vostru ţintă?” majoritatea organizaţiilor au răspuns “studenţii!!!”, cu diferite variaţiuni: de la facultăţile tehnice, de la cibernetică, din Bucureşti, din ţară. Am convenit că vrem să aflăm ce părere au studenţii despre organizaţiile noastre, că doar ei sunt publicul nostru principal.
Folosim cu toţii formularele de feedback la finalul fiecărui proiect, dar oare ne ajută ele să evaluăm percepţia studenţilor asupra organizaţiei noastre? Răspunsul este da, dacă punem întrebări special concepute pentru asta. Numărul de Re-Tweet-uri, numărul de interacţiuni pe Twitter si pe Facebook, urmărirea HashTag-urilor, comentariile de pe blog, numărul de articole generate, mărturiile participanţilor şi ale partenerilor sunt instrumente de evaluare. Am povestit mai mult despre un chestionar care să evalueze percepţia studenţilor din universitate asupra unei organizaţii, iar fetele din ASER şi SiSC ne-au povestit din experienţa lor. Cei din ASER au elaborat un astfel de chestionar şi l-au dat spre completare unui număr de 400 de studenţi din ASE. Au pornit de la întrebări generale şi au continuat cu unele specifice despre organizaţie şi proiectele lor. Aşteptăm cu nerăbdare rezultatele cercetării lor. În SiSC s-a realizat anul trecut o astfel de cercetare, în Facultatea de Cibernetică din ASE. Concluziile cercetării i-au pus pe gânduri pe SiSCoţi şi ei au încercat să schimbe lucrurile în bine în acest an.
Discuţia ne-a condus natural către întrebările: “Cum definim succesul departamentului de PR? Cum ne dăm seama dacă imaginea organizaţiei noastre s-a îmbunătăţit faţă de anul trecut? ” Şi astfel ne-am întors în timp aici, la discuţia despre strategia anuală de comunicare. Dacă ştim ce obiective avem, ştim şi dacă le-am atins sau nu. Unii dintre noi raportăm succesul la numărul de participanţi, alţii la numărul de participanţi mulţumiţi, alţii la numărul de voluntari atraşi într-un an de organizaţie. Voi cum evaluaţi succesul departamentului de PR?
Ne-am concentrat şi pe tips&tricks sau metode creative de a primi feedback. Pornind de la ideea susţinută de Clay Shirky aici ne-am întrebat cum implicăm studenţii în comunicare, cum folosim internetul ca mediu care facilitează transmiterea mesajelor şi formarea de grupuri în acelaşi timp. Cei de la ASER au campania “10 pentru sesiune” care a stârnit destul de multă vâlvă pe Twitter, Facebook şi site-uri, tocmai din această cauză: le dă posibilitatea să se exprime studenţilor interesaţi/chinuiţi de acelaşi subiect. Ei nu comunică numai cu cei care au iniţiat campania, ci şi între ei, aşa că mesajul ajunge rapid la cât mai mulţi studenţi, la o întreagă reţea.
Comentariile şi răspunsurile din întâlnire s-au ţesut în jurul ideii de strategie anuală. Îţi setezi obiective clare şi pentru a-ţi da seama dacă le-ai atins foloseşti instrumente de evaluare şi cercetare. La începutul anului, faci cercetare în funcţie de obiectivele setate ca să vezi de unde porneşti, ce ar trebui îmbunătăţit. Pe parcursul anului, realizezi campanii, acţiuni concrete pentru a mări impactul imaginii organizaţiei. Mandatul departamentului de PR ar trebui finalizat tot cu o cercetare, care să fie comparată cu cea de la începutul anului. Concluziile acestei analize comparative sunt transmise noului departament şi servesc drept idei şi sugestii pentru noua strategie de comunicare.
Ce criterii am putea să urmărim când facem o cercetare? Ce dorim să comparăm de la un an la altul? Iată ce am răspuns noi, la întâlnire:
- profilul persoanelor interesate de ce facem noi (vin la evenimente ) şi numărul celor care ne sunt alături de la un an la altul
- care sunt mesajele asociate cu ONG-ul nostru? s-a perceput mesajul pe care îl vroiam noi?
- numărul de voluntari ce vor să ni se alăture sau să ne promoveze?
- numărul persoanelor ce revin şi la alte proiecte dupa ce au participat la unul?
- ce proiecte ale organizaţiei ştiu cei cărora ne adresăm?
- brandul organizaţiei noastre e mai puternic decât brandul individual al proiectelor?
Aşteptăm şi părerile voastre!
Instrumente eficiente pentru aceste cercetări ar fi chestionarele (am vorbit mai sus despre ele), mini-interviurile, focus-grupurile şi focus-grupurile online (discuţii pe internet cu un moderator pe o temă de interes pentru ONG). Important este să analizăm informaţiile obţinute şi să le folosim pentru a creşte impactul imaginii organizaţiei noastre.
Aşteptăm comentarii şi păreri…
Poze aici: