Ce au în comun L’Oreal România şi comunicarea cu partenerii unui ONGS? Nu foarte multe, la o primă vedere. În realitate, în seara zilei de 14 aprilie câţiva reprezentanţi ai organizaţiilor s-au adunat într-o cameră cu geamuri mari transparente, la etajul şase al unei clădiri de birouri din preajma Aurel Vlaicu, printre înscrisuri din lumea frumuseţii cosmetice şi îndemnuri de implicare socială semnate L’Oreal, pentru a discuta exact despre felul în care sunt gestionate relaţiile cu partenerii de proiect.
Şi ce manieră mai nimerită de a porni discuţia despre parteneri decât aceea de a desena păianjeni şi căsuţe în echipe de câte doi? Pornind cu un exerciţiu ludic iniţiat de Gabi, am înţeles că, deşi intenţiile sunt bune şi eforturile constructive, deseori mesajul supus comunicării poate ajunge alterat la celălalt capăt. Pot fi diferenţe de scară în înţelegerea unui anume aspect (precum bugetele) sau o distincţie a unghiului de abordare – unde unii privesc lucrurile la scară macro, alţii pot încerca să abordeze situaţia pornind de la detalii.
După un maraton al împărtăşirii în care au pornit OSE, AEGEE, SiSC, BEST, LASFA, TeamWork, Advice, CROS şi Mai Mult Verde, fiecare povestindu-ne experienţelor lor cu partenerii media ori cu marile companii, am putut trasa împreună câteva linii comune. Pornind cu diferenţierea limpede între sponsori şi parteneri (unde primii sprijină exclusiv financiar, în vreme ce partenerii au o implicare şi la nivel de proiect), am putut vedea că instituţiile statului (precum Metrorex sau Jandarmeria Română), revistele sau site-urile cu ţintă studenţească nu solicită o promovare intensă, în vreme ce marile companii duc muzica unui proiect cu câteva semitonuri mai sus, având un puternic interes pentru strategia de comunicare a proiectelor în care se implică. Cum e şi firesc. Bazele unei reale colaborări se fac pe principii win-win, fiind o întrunire a eforturilor într-o acţiune autentică de însoţire în proiect.
Povestea ideală a unui proiect ar avea un miez de apropiere reală, în care relaţiile dintre organizaţii şi companii ar iesi din schema proiectului. Contactul nu se realizează între un brand şi un nume de organizaţie, ci între oameni ce vin din cele două părţi într-o întîlnire care se vrea fericita pentru ambele parti. E foarte important sa existe momente de interacţiune menite să hrănească o relaţie de colaboare mai degrabă prietenească şi onestă decât dictată de clauzele reci ale unui contract. Aceasta ar fi o poveste care ar putea schimba faţa relaţiilor dintre organizaţii şi partenerii lor.
Povestea în imagini:
Intr-adevar, in spatele brandului si in spatele siglelor de organizatii sunt oameni. Si legaturile dintre ei creeaza parteneriate durabile. Daca nu stim sa relationam si sa ne intelegem nevoile unii altora, lucrurile pot sa ia o turnura nu tocmai placuta…